Apel la trezire

Apel la trezire

Pornind de la aceasta fotografie si de la mesajul ei, mi-au aparut automat o serie de intrebari in minte.

De ce tocmai noi, cei care am creat aceasta lume spunem despre ea ca e urata?

Dar daca aceasta lume nu este creata de noi, ci de Marele Creator, de ce apreciem noi ca e urata Creatia lui?

Dar de ce e urata lumea in care traim?

Si de ce pe o planeta atat de frumoasa vorbim despre o lume urata?

Si cine are o lume urata pe acesta planeta?

Dragilor, lumea nu e urata, e asa cum o vedem noi. Frumusetea sta intotdeauna in ochii celui care priveste.

Cu ce ochi te uiti la lumea ta? Cu aceia cu care te privesti pe tine in oglinda?

Pai, poti spune despre tine ca esti un om frumos intr-o lume urata? Poti spune ca frumosul si uratul se sustin unul pe altul?

Totul este creatia noastra.

Daca planeta isi are Creatorii ei, daca omenirea isi are Creatorii ei, lumea, dragilor, este creata de noi. Este creata de emisiile nostre: ganduri, sentimente, cuvinte, fapte.

Analizeaza-ti gandurile pe care le receptionezi inca din zorii zilei si iti vei explica de ce nu iti place lumea in care traiesti. Pentru ca te oglindeste, dragule! Pe tine, Creatorul ei!

Exteriorul nostru reflecta intotdeauna interiorul. Si cand spun interiorul, nu ma refer la suflet. Sufletul este Divin, nu poate fi decat iubire, compasiune, armonie. Reflecta experientele pe care alegi sa le traiesti. Reflacta separarea ta de propriul suflet.

Asta e lumea creata de oameni. O lume a separarii, a uitarii, a abandonarii.

Dar nu abandonarii in sensul acceptarii si manifestarii Vointei Divine, ci a abandonarii sufletului in fata egoului.

L-ai lasat pe el sa conduca. Egoul tau a capatat destula putere incat sa puna lacat sufletului tau. Sa il trimita in izolare. Asa cum azi se simt majoritatea oamenilor. Izolati. Abandonati. Incatusati intre ziduri reci.

Este strigatul de durere al sufletului vostru pe care de mii de ani ati uitat sa il ascultati. Repetati lectii karmice si acum, la finalul ciclurilor karmice egoul va arata cam cum se simte sufletul vostru. Asa cum acum se simte egoul.

Sufletul vostru nu sufera acum, in izolare. El este invatat cu zidurile ridicate in jurul sau, cu usile inchise, sa nu il vada nimeni, sa nu il auzi, sa uiti de el cu anii. Acum, egoul este cel care urla. Si urla ca din gura de sarpe. Pentru ii este greu sa fie pus la zid.

Cei care au stiut sa isi asculte glasul sufletului, sunt liberi acum. Pe ei nu ii sperie nicio entitate de-asta de poveste, precum virusul calator. Nu ii sperie statul in casa pentru ca stiu ce bucurie iti poate aduce singuratatea. Stiu ca pentru astfel de perioade de liniste au activitati care sa le aduca implinire.

De-asta dragilor, inca mai vedeti oameni care zambesc. De-asta mai sunt inca oameni carora lumea nu li se pare urata. De-asta sunt inca oameni printre voi care nu plang, nu se plang, nu sunt victime ale pandemiei, nu bat cu pumnii in pereti de nervi, nu deschid televizorul cu saptamanile, nu isi trag masca pe ochi cand se intalnesc cu alti oameni. Pentru ca ei nu isi ascund sufletul. Ei si-au pus sufletul in libertate de multa vreme.

Luati aminte la cei ce va zambesc; si nu din spatele mastilor…

Luati aminte la cei care va spun ca in lumea lor e frumos. E loc si de voi in lumea lor, dar e necesar sa va schimbati focusul: partea plina a paharului.

In timp, tot paharul se va umple…cu frumusete.