Dar cu ce masura sa o iubesti, ma, stii?
Cu masura cu care te iubeste si ea. Pentru ca doar iubirea reciproca uneste sufletele. Iar unde e iubire egala, nu este concurenta intre parteneri. Nu iubeste unul mai mult decat celalalt. Nu este gelozie pentru ca este incredere in sine. Increderea o capeti pentru ca te simti iubit. Si tot iubirea este sentimentul care iti reda libertatea de a fi tu. Iubirea aceea in care nimeni nu intentioneaza sa schimbe nimic la tine, pentru ca te iubeste; pentru ceea ce esti, nu pentru ce ar vrea sa fii.
Iubirea e singurul sentiment care aseaza cuplul intr-o ierarhie perfecta, stabilita de Dumnezeu inca de la inceput: barbatul, femeia, copilul si restul lumii. Alta ordine este distrugatoare.
Barbatul conduce in cuplu, femeia hraneste cuplul. Femeia isi iubeste intai barbatul si apoi copiii pentru ca prin el a reusit sa fie mama si nu invers. Intai a fost sotie si apoi mama.
Da, iubeste-o! Pentru ca ai ales-o sa-ti aduca echilibru in viata. Echilibrul nu vine din subtirimea taliei sau a gleznei. Vine din conectarea cerebrala si emotionala care se stabileste intre parteneri.
Si, atentie, creierul barbatului se conecteaza abia in 6 luni la creierul femeii. Doar pentru ca asa a vrut Dumenezeu. Sa “ne cunoastem” inainte de a ne iubi.
Iubeste-o, barbate, dar nu uita ca meriti sa fii iubit. Nu uita ca daca daruiesti flori, meriti imbratisari; daca daruiesti atentie, meriti blandete; daca daruiesti responsabilitate, meriti respect.
Iubirea nu inseamna dependenta. Unde e dependenta e frica si lipsa de incredere in sine. Dependenta distruge cuplul. Pentru ca dependenta incalca libertatea celuilalt. Nu pune lacate pe iubirea ta. Cu cat iti inchizi mai mult partenerul, cu atat il pierzi mai mult. Pentru ca il poti avea langa tine in plan fizic, dar emotional si mental sa fie pierdut de multa vreme. Energia cuplului este distrusa astfel. Conexiunea se pierde. La nivel subtil simti ca nu mai e al tau si in disperarea pe care ti-o da dependenta incepi sa pui din ce in ce mai multe lacate.
Da! Iubirea inseamna exclusivitatesi incredere!
Altfel nu e iubire. Este doar nevoia de “a fi in randul lumii”.
Propunerea mea este de a rupe randurile acestei lumi, mutandu-ne domiciliul cativa centimetrii mai la vale, de la creier la inima. Adica, sa traim, sa iubim, sa fim impliniti. Inima este creierul sufletului. Iar creierul fizic stie sa decodifice si limbajul inimii si sa il transmita mai departe, in Univers. Stie, dar pentru asta, rupe randurile. Lasa regulile celorlalti sa fie ale lor si traieste dupa regulile tale. Alea pe care iti este rusine sa le respecti pentru ca “nu se face asa”, “ce-or sa spuna prietenii”, “sa fiu si eu in randul lumii”…
Iubeste-o, ma, ca ti-o ia altul! Dar daca ea nu te iubeste, las-o, ma, sa o ia altul!
V@lentin@
